Prinsa intre doua lumi
Curajul de a spune exact ce am pe suflet in orice moment nu mi l-am pierdut. In schimb am descoperit, poate putin cam brutal, ca nu toti merita sa afle ce am eu pe suflet in acel moment. Si uite asa, subit, mi-am rafinat gusturile si parerile si am decis sa fiu o fiinta nesuferita si nepasatoare si mai presus de orice egoista. Pentru ca da, e timpul sa ma gandesc si la persoana cea mai importanta din viata mea: adica la mine.
De cateva zile de cand m-am intors din calatoria cea mai lunga din viata mea incerc sa imi gasesc locul. Pentru ca nu m-am simtit ca acasa acolo, la km departare; si pentru ca din pacate, nu ma mai simt acasa nici in locul pe care il consideram “acasa” pana acum 3 luni jumatate. Asi minti daca nu asi recunoaste ca stiu foarte bine de unde vine acest sentiment. Eu nu mai sunt aceiasi ca acum ceva timp. Eu am devenit mai cinica, mai egoista, mie mi s-au deschis ochii mai mult, eu am ramas fara naivitatea de dinainte. Am crescut si imi pare rau ca am crescut. Pentru ca am deschis ochii intr-o lume rea pe care o banuiam dar pe care ma inselam ca nu o sa o vad prea curand. Si uite asa, viata te loveste in fata.
