Ieri, azi
Ti-am simtit lipsa azi. Nu mai mult ca oricand, dar m-am trezit asa, dintr-o data, ca intr-un vis, in mijlocul unei discutii gandindu-ma la tine. De ce eram acolo in momentul acela si nu cu tine? De ce ascultam vorbele altuia cand stiam foarte bine ca nu ma intereseaza si ca pur si simplu vroiam sa fug de tine? Prea multa sinceritate asa dintr-o data…
Ieri te-am urat. Nu mai vroiam sa stiu nimic de tine. Nimic. Eram nervoasa si asi fi vrut sa te uit, asa, dintr-o data. Viata mea fara tine ar fi fost alta. Dar poate ca nici eu nu asi fi fost ce sunt azi fara tine. Ieri te uram. Te uram atat de mult incat asi fi vrut sa ma prefac ca te iubesc numai ca sa iti frang sufletul si sa te fac sa suferi. Te vedeam pierdut fara mine, neputincios si fara dorinta sa mai traiesti fara mine.
Azi imi dau seama ca nu contez in viata ta. Cu sau fara mine tu vei fi mereu la fel. Si ma intreb de ce m-am indragostit de tine. Ma intreb asta acum, dupa atata timp, cand starea asta e atat de naturala pentru mine incat nu iti mai vad defectele.
Nu conteaza cum arati, cum vorbesti sau cum te imbraci; nu conteaza cati bani castigi si unde lucrezi. Pentru mine au contat acele momente cand fara sa vrei (sunt sigura de asta) m-ai facut fericita. Fericirea e un lucru rar pentru mine. Poate de accea m-am indragostit fara drept de replica desi la inceput nu stiam ca existi, desi te cunosteam. Ai reusit sa vezi in mine ceea ce am ascuns atat de bine atatia ani de atatia ochi curiosi incat m-am speriat la inceput… ti-am zis eu, sau ti-ai dat tu seama? Ieri vroiam sa te uit, sa nu mai stiu ca existi. Azi imi dau seama ca poate viata mea ar fi mai pustie fara tine.
V
