Eu
De mult am vrut sa scriu un post despre mine. Nu stiu de ce; poate ca undeva ascunsa bine in mintea mea e dorinta de a ma cunoaste mai bine pe mine, scriind despre mine.
Nu ma pot vedea din afara, nici macar nu imi pot inchipui cum arat din exterior si cred ca e una din marile noastre defecte ca oameni. Sa nu ne putem da seama cum ne vad altii. Da, imi dau seama la ce te gandesti acum. De ce sa vreau sa stiu cum ma percep altii? De ce m-ar interesa sa incerc sa imi fac o imagine cat mai buna, ca cei din jur sa aiba o parere cel putin ok? Oare asta nu ar insemna sa ma schimb?
Unul din cele mai importante lucruri pe care le-am invatat pana acum de la viata e ca nici un om nu se schimba. Niciodata. Nu ne schimbam, doar ne aratam adevarata fata. E o lectie importanta. Dar nu am vrut sa scriu un post despre lectii de viata, ci despre mine.
Si de acum incepe ce e mai greu…
Cine sunt eu?
Alina ma numesc si ma prezint oricui intreaba, am 21 de ani acusi si doamne ce senzatie ciudata am cand scriu ca am 21 de ani. Sunt o fiinta ciudata, diferita pentru fiecare din cei care ma cunosc. Pentru familie sunt un copil rasfatat, care se enerveaza repede, pusa pe cearta mai mereu, de cele mai multe ori inchisa in camera si aparent necomunicativa. Si am si multe motive sa fiu asa, motive oricum mult peste puterea de integere a multora. Cand vezi ca cei din jur sunt putin cam prea ocupati cu altceva, de ce sa stai la discutii cu ei? Cand singurele lucruri pe care ti le pot spune se invart in jurul aceluiasi subiect cum poti sa incerci sa le arati cum e viata ta defapt?
In lumea exterioara ma prezint cu totul altfel. Nu asi vrea sa incerc sa fa fac sa intelegeti, dar nu o fac voit. E natura mea duala. Zodia mea isi spune cuvantul inca o data: sunt gemeni. Sunt o persoana extrem de sociabila. Nu de multe ori ma trezesc in mijlocul unor oameni total necunoscuti si totusi reusesc nu numai sa ma integrez si sa ma simt bine, ba chiar sa innod prietenii de durata. Sunt concilianta, las de multe ori foarte mult de la mine, iar in certuri incerc sa fiu cat mai diplomata, si nu de multe ori eu sunt cea care face primul pas.
Si totusi am perioade cand i really really dont give a damn. Chiar nu ma mai intereseaza de nimeni si de nimic. Acestea sunt momentele cand ajung la capatul puterilor si toti din jur ma obosesc cu problemele lor. Cand imi dau seama ca pentru mine nu a facut nimeni nimic vreodata, ca mie nu mi-a luat apararea nimeni.
Nu sunt o persoana draguta tot timpul. Sunt rea si sarcastica cu persoanele care ma calca pe coada, sau cu persoanele pe care le simt ca sunt intimidate de mine. O persoana slaba, fara persoanalitate nu prezinta nici un interes pentru mine si de obicei nu le acord atentie. Sau la acord un fel de atentie cu un anumit scop. Stiu sa citesc o persoana foarte bine si totodata sunt foarte putine persoane care stiu sa ma citeasca pe mine, sau sa ajunga sa ma cunoasca foarte bine.
Ce imi place? hmmm…asta e o intrebare buna si f potrivita pentru un alt post.
